Buuun, n-am mai scris de mult. Stiu ca mi-am propus ceva aici si ca nu am reusit. Stiu si ca mi-am pierdut 5 din cei 10 cititori care intrau zilnic aici pentru a vedea ce aberez… Mi-am dat singur doua palme pentru asta asa ca hai sa trecem la subiect.
Ce sau mai precis cine m-a scos din amorteala? Pai cine o putea face daca nu Chinezu care e el chinez si care, ca de obicei, pune degetul pe rana si scoate la iveala un subiect care ma framanta de mult timp: publicitatea pe bloguri, mai precis modalitatea in care se vinde aceasta.
Hai sa va zic ce cred eu. Nu ca ar fi foarte important dar pana acum nu am avut motiv sa-mi spun punctul de vedere, asa ca profit de mingea ridicata la fileu.
Intotdeauna am fost de parere ca blogosfera are nevoie de o organizare, de o reglementare, atat in ceea ce priveste “best practices” cat si in ceea ce priveste modalitatea in care se vinde publicitatea pe bloguri.
Cred ca ar fi cazul ca toti bloggerii, cel putin cei care, declarat sau nu, fac bani din blog, sa constientizeze ca ceea ce fac ei se numeste business.
Mai mult decat atat ei dezvolta un business pe o piata care, desi este mica, este in crestere. Ei sunt cei care acum traseaza primele linii si creeaza primele modele in aceasta piata.
Ar trebui sa isi dea seama ca acum interesul tuturor este sa lase la o parte orgoliile, acolo unde este cazul sa faca pace, si sa puna umarul impreuna sa miste ceva. Ar trebui sa realizeze ca ei nu mananca din aceeasi placinta cu ceilalti. Ei isi pregatesc acum propria placinta si ca de obicei, cum o vor pregati, asa o vor manca…
Cred ca sunt prea multe sensibilitati, prea multe orgolii, prea multe ghiduri de abordare a bloggerilor, prea multe discutii despre ce nu fac bine clientii si prea putine despre ce nu fac bine bloggerii in relatia asta client-blogger. Clientii in general vor sa faca business si business-ul se face fara manusi de catifea. Pe principii corecte, dar fara manusi.
Clientii au obiective si vor sa atinga o parte din ele prin intermediul campaniilor pe bloguri. Vor sa vorbeasca cu cineva despre interesul lor, despre cum pot atinge obiectivele pe care si le-au propus, nu sa citeasca ghiduri. Chiar daca, intr-adevar, exista si cazuri in care lucrurile nu se fac cum trebuie se face prea mult caz pe asta in loc sa se priveasca problema din ambele sensuri.
Este usor sa rezolvi o problema impunand reguli generale pe care sa le respecte altul. Tu nu trebuie sa faci nimic. Ce faci insa daca tu insuti nu ai niste reguli si principii.
Cati clienti au fost nevoiti sa gandeasca o campanie plecand de la premiza ca bloggerul x nu intra in campanie daca este implicat si bloggerul y din aceeasi nisa? Castiga ceva un blogger in momentul in care este ales in detrimentul altuia? Nimic! Pentru orice client care il alege pe el va exista altul care il va alege pe celalalt.
Cati bloggeri au fost pusi in situatia in care au cerut un pret unui client care anterior primise un pret de 2-3 ori mai mic de la un alt blogger situat cu doar cateva locuri mai jos in zelist decat el? Ce poate intelege un client din asta?
De ce Timisoara trebuie sa fie mai cu mot decat Bucurestiul sau invers?
De ce un client nu stie cat costa un banner sau un review (obiectiv bineinteles) pe un blog cunoscut? Se castiga ceva luand de la un client 100 Euro si de la altul 500 pentru acelasi lucru? Nimic!
Plecand de la premiza ca “time is money” cat il costa pe un client sa “curteze” un blogger “by the book” (documentare, email personalizat, invitatie la o cafea, etc)? Ce face daca vrea acoperire nationala si deal cu minim 10 -15 bloguri care nu sunt vandute printr-o agentie/regie? Ce face daca are propriile reguli de functionare, reguli care nu pot impaca pretentiile separate ale fiecarui blogger? Cine pierde aici?
In cate contracte dintre o agentie si un client este inclus in costul campaniei “xxxx euro – negocierea cu bloggerii”? Oare banii astia nu erau mai bine folositi pentru cooptarea unui alt blogger in campanie?
Cine educa noua generatie de bloggeri care vine din urma si care “vor bani din blog” ? Care sunt principiile care li se transmit?
Banuiesc ca ati inteles ideea.
Eu pana acum am invatat pe propria-mi piele un lucru..Acolo unde nu exista ordine/organizare este haos. Nu exista o stare intermediara celor doua iar in piata noastra de blogvertising, organizare nu exista sigur.
Fiecare are sfera lui de influenta, preferintele, orgoliile si regulile sale sau ale grupului sau. Toate astea nu fac decat sa fragmenteze si sa incetineasca cresterea unei piete care are nevoie de unitate si de reguli comune.
Astept demult momentul in care se vor constientiza lucrurile de mai sus de catre toti. Momentul in care toti cei care fac business din blog vor realiza ca impreuna pot castiga mai mult, ca este necesara o forma de organizare, niste reguli comune si mai ales sa fie constienti ca in momentul in care au decis sa castige bani din blogging singura solutie pentru ca business-ul sa mearga este sa te orientezi catre client, sa-i oferi ce are nevoie sau va gasi acel ceva in alta parte.
Si Chinezule, ca sa iti spun si parerea mea la intrebarea ta (sper ca ai reusit sa citesti toate aberatiile mele pana la sfarsit), eu cred ca “noblesse oblige” iar tu fiind unul din exemplele pe care multi le urmeaza in ceea ce priveste bloggingul, trebuie sa faci pasul spre o agentie/regie. Sau … pana mea… fa tu una!
Oricum, cred ca in online-ul nostru, in acest moment, ar fi doar doi oameni care au suficiente “oo”, suficiente relatii si suficient PR ca sa incerce sa atinga utopia despre care am aberat eu: Bobby sau tu
My two cents
Puterea de a spune NU
Cat de greu este sa spui NU?
Un NU raspicat si ferm care sa fie foarte clar perceput de persoana careia te adresezi.
Cat de greu este sa spui NU unui client care iti aduce bani dar nu atatia cat crezi tu ca valoreaza munca ta?
Esti in stare sa te evaluezi (pe tine si/sau munca ta) si sa refuzi sa cobori sub acea valoare pe care ai fixat-o?
Poti spune NU unui proiect bine platit, cu deadline scurt, pentru ca departamentul tau de dezvoltare este “plin” si ti-ar da peste cap tot ce ai in lucru?
Poti sa spui NU unui deadline prea scurt solicitat de un posibil client cu riscul de a pierde proiectul?
Poti refuza un proiect nou, cu un buget frumos, solicitat de clientul tau, recunoscand ca te depaseste? Ai puterea sa recomanzi pe altcineva calificat fara sa fii tentat sa zici “hai ca ma bag si vad eu cum ma descurc” ?
Cat de greu este sa spui NU?
Despre marketing si taximetristi
Citeam acum ceva timp la Dan un post despre o lectie de marketing luata de la un taximetrist. Si eu, neavand permis, folosesc destul de frecvent varianta asta de transport si mi-am adus aminte de cateva intamplari care cred ca merita povestite.
Azi o voi povesti doar pe cea care m-a impresionat cel mai mult si care a fost asa cum spunea si Dan o adevarata lectie de marketing, de care m-as fi bucurat sa beneficieze si taximetristii nostri din Bucuresti.
S-a intamplat tot in Timisoara, cu ocazia BlogTrip-ului de acolo. In seara in care am ajuns, ne-am nimerit la fix pentru a face prezenta la party-ul de lansare smen. Dupa o portie buna de distractie in garajpinkfreud, am chemat un taxi pentru a o conduce pe Alina la hotel, cu gandul sa ma intorc inapoi sa-mi termin berea.
Am condus-o pe Alina, am achitat cursa impreuna cu bacsisul de rigoare si am last taxiul liber. Intamplarea a facut ca la intoarcere desi taxiul nu ma asteptase in mod special, sa il regasesc in statia de taxi din fata hotelului. M-am urcat si am pornit inapoi spre club.
Pe drum, taximetristul, stiind ca nu sunt din oras, m-a intrebat daca am vazut una din catedralele pe care, din spusele lui, primaria le luminase foarte misto si care noaptea arata intr-un mare fel… “E la 5 minute de aici! Doar ocolim putin.”
Cu gandul ca vrea doar sa lungeasca un pic cursa, care de felul ei nu era cinestie ce, am muscat momeala si am facut acel ocol. Eeeee.. surprizele de-abia dupa aia au venit:
In afara de faptul ca ocolul a fost chiar de 5 minute (cam 2 lei in plus fata de cursa initiala) si de faptul ca omul a si oprit un pic pe dreapta ca sa fac o poza, abia atunci cand am ajuns inapoi la club si am vrut sa platesc cursa m-a lovit!
” Nu, nu! asta e din partea casei! Uitati o carte de vizita. Astept sa ma sunati daca doriti un tur de oras “
Cartile de vizita banuiesc ca erau facute de el, aveau sigla firmei, numele lui si numerele personale de mobil (fara numar de centrala). Stiu asta pentru ca am mai apelat la el pentru o cursa in ziua urmatoare [da! marketingul lui a functionat! 
].
Mai comentam?
Oameni
Azi nu a fost nevoie sa ma gandesc prea mult despre ce sa scriu. Azi vreau sa scriu despre oameni. Despre toti acei oameni faini pe care am avut norocul sa-i intalnesc sau cu care am interactionat, in ultimul an si jumatate .
Nu o sa ii enumar, pentru ca am cunoscut multi, foarte multi si ar fi nedrept ca din intamplare, sa omit pe cineva.
Vreau insa sa subliniez altceva. Atat la BlogTrip Timisoara cat si la BlogTrip Brasov, Bobby a pus o intrebare celor prezenti la workshop:
“Care este cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat datorita blogului?”
Eu as extinde si as intreba:
Care este cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat de cand esti activ in social media?
Pun pariu ca raspunsul ar fi acelasi pe care l-au dat 80% dintre cei intrebati de Bobby la workshop si anume “oamenii pe care i-am cunoscut”.
Am dreptate?
La mine, in mod sigur, EI sunt cel mai fain lucru pe care l-am castigat de cand sunt in online!
Gata cu joaca!
Dap! M-am hotarat! Am tinut destul blogul asta doar ca sa il am. Pana acum, dupa cum se vede in istoric am scris din an in paste. Dar gata! De o luna imi tot fac curaj sa iau hotararea asta si se pare ca a venit timpul.
Am luat o decizie si mi-am lansat o provocare. Si cum atunci cand imi propun ceva tintesc sus, vreau sa intru direct intre cei 2500 de oameni care scriu in medie 5 articole pe saptamana (a se observa inlocuirea intentionata a cuvantului blogger). Daca tot sunt denumiti “heavy”, as putea fi si eu printre ei nu? Doar am sarit de 85 de kg acum cateva zile
Despre ce voi scrie? Nu stiu! Dar voi scrie. Chinezu spunea azi, in intelepciunea sa, ca nu poti fi blogger si sa-ti pui si intrebarea asta in acelasi timp.
Eu am avut mereu problema asta… De aceea am inlocuit “bloggeri” cu “oameni”. Va voi anunta daca se dovedeste a fi mai usor pe masura ce scrii mai mult.
De ce fac asta? Pentru a ma disciplina in primul rand si apoi pentru a adauga o provocare langa toate celelalte pe care mi le-au lansat altii. Ma provoc eu pe mine!
De ce declar asta deschis si asa, sunand ca o lauda? V-ati prins nu? Ca sa nu mai pot da inapoi!
Acum imi mai ramane doar sa-mi fac curaj si sa apas butonul publica!
PS: La postul asta nu accept decat mesaje de incurajare! Fazele de genul “lasa-ne frate”, “ba ma lasi” sau “whatever” le voi modera si vor deveni ”lasa-ne frate si pe noi sa comentam la tine pe blog”, “ba ma lasi si pe mine sa-ti imprumut niste bani?” sau “whatever you want, just tell me!”
PPS: Am refacut si rubrica About. Vor fi si niste reguli de acum incolo, ca la orice blog care se respecta.
Regulamentele astea! Cum schimba ele tot!
Se da un concurs online: asta. Se da si un regulament: asta.
Perioada concursului 25 mai – 15 iunie (3 saptamani)
Tragerea la sorti va avea loc pe 20 iunie
Care este mecanismul? Pai regulamentul spune asa:
“Detinatorii de blog sau de website care intra pe site-ul goldenbox.ro, genereaza codul corespunzator unei casute de cautare si o publica in site-ul lui intr-un loc vizibil pe o perioada de minim 3 saptamani sunt inscrisi in concurs.
Casutele de cautare sunt personalizate conform imaginii a 5 bloggeri cunoscuti in mediul online. Participantii la concurs pot folosi spre publicare unul dintre codurile puse la dispozitie, corespunzatoare unui singur blogger….Echipa cu cei mai multi sustinatori va castiga competitia”
Vi se pare ceva in neregula? Mie da!
Ce se intampla cu persoanele care vor prelua codul si vor posta casuta de cautare in site-ul / blogul lor incepand cu data de 1 iunie?
Conform regulamentului inscrierea lor nu ar fi valida pentru ca pana la tragerea la sorti ar mai avea fix 3 saptamani fara o zi iar regulamentul spune “minim 3 saptamani“
In lumina asta, care dintre cei 5 bloggeri - Chinezu, eCostin, Cabral, Clickio sau Denisuca – este cel care a adunat cei mai multi adepti pana la data de 1 iunie?
Adica adepti cu inscrieri valide, conform regulamentului.
Eu as paria pe Chinezu. A avut un start foarte bun.
Voi ce credeti?
Bottom line:
Uneori, un concurs fain din punct de vedere al conceptului poate fi stricat de amatorismul unui jurist sau de ideea ca regulamentele pentru astfel de concursuri pot fi concepute de oricine.
