Ce sau mai precis cine m-a scos din amorteala? Pai cine o putea face daca nu Chinezu care e el chinez si care, ca de obicei, pune degetul pe rana si scoate la iveala un subiect care ma framanta de mult timp: publicitatea pe bloguri, mai precis modalitatea in care se vinde aceasta.

Hai sa va zic ce cred eu. Nu ca ar fi foarte important dar pana acum nu am avut motiv sa-mi spun punctul de vedere, asa ca profit de mingea ridicata la fileu.

Intotdeauna am fost de parere ca blogosfera are nevoie de o organizare, de o reglementare, atat in ceea ce priveste “best practices” cat si in ceea ce priveste modalitatea in care se vinde publicitatea pe bloguri.

Cred ca ar fi cazul ca toti bloggerii, cel putin cei care, declarat sau nu, fac bani din blog, sa constientizeze ca ceea ce fac ei se numeste business.
Mai mult decat atat ei dezvolta un business pe o piata care, desi este mica, este in crestere. Ei sunt cei care acum traseaza primele linii si creeaza primele modele in aceasta piata.

Ar trebui sa isi dea seama ca acum interesul tuturor este sa lase la o parte orgoliile, acolo unde este cazul sa faca pace, si sa puna umarul impreuna sa miste ceva. Ar trebui sa realizeze ca ei nu mananca din aceeasi placinta cu ceilalti. Ei isi pregatesc acum propria placinta si ca de obicei, cum o vor pregati, asa o vor manca…

Cred ca sunt prea multe sensibilitati, prea multe orgolii, prea multe ghiduri de abordare a bloggerilor, prea multe discutii despre ce nu fac bine clientii si prea putine despre ce nu fac bine bloggerii in relatia asta client-blogger. Clientii in general vor sa faca business si business-ul se face fara manusi de catifea. Pe principii corecte, dar fara manusi.

Clientii au obiective si vor sa atinga o parte din ele prin intermediul campaniilor pe bloguri. Vor sa vorbeasca cu cineva despre interesul lor, despre cum pot atinge obiectivele pe care si le-au propus, nu sa citeasca ghiduri. Chiar daca, intr-adevar, exista si cazuri in care lucrurile nu se fac cum trebuie se face prea mult caz pe asta in loc sa se priveasca problema din ambele sensuri.

Este usor sa rezolvi o problema impunand reguli generale pe care sa le respecte altul. Tu nu trebuie sa faci nimic. Ce faci insa daca tu insuti nu ai niste reguli si principii.

Cati clienti au fost nevoiti sa gandeasca o campanie plecand de la premiza ca bloggerul x nu intra in campanie daca este implicat si bloggerul y din aceeasi nisa? Castiga ceva un blogger in momentul in care este ales in detrimentul altuia? Nimic! Pentru orice client care il alege pe el va exista altul care il va alege pe celalalt.

Cati bloggeri au fost pusi in situatia in care au cerut un pret unui client care anterior primise un pret de 2-3 ori mai mic de la un alt blogger situat cu doar cateva locuri mai jos in zelist decat el? Ce poate intelege un client din asta?

De ce Timisoara trebuie sa fie mai cu mot decat Bucurestiul sau invers?

De ce un client nu stie cat costa un banner sau un review (obiectiv bineinteles) pe un blog cunoscut? Se castiga ceva luand de la un client 100 Euro si de la altul 500 pentru acelasi lucru? Nimic!

Plecand de la premiza ca “time is money” cat il costa pe un client sa “curteze” un blogger “by the book” (documentare, email personalizat, invitatie la o cafea, etc)? Ce face daca vrea acoperire nationala si deal cu minim 10 -15 bloguri care nu sunt vandute printr-o agentie/regie? Ce face daca are propriile reguli de functionare, reguli care nu pot impaca pretentiile separate ale fiecarui blogger? Cine pierde aici?

In cate contracte dintre o agentie si un client este inclus in costul campaniei “xxxx euro – negocierea cu bloggerii”? Oare banii astia nu erau mai bine folositi pentru cooptarea unui alt blogger in campanie?

Cine educa noua generatie de bloggeri care vine din urma si care “vor bani din blog” ? Care sunt principiile care li se transmit?

Banuiesc ca ati inteles ideea.

Eu pana acum am invatat pe propria-mi piele un lucru..Acolo unde nu exista ordine/organizare este haos. Nu exista o stare intermediara celor doua iar in piata noastra de blogvertising, organizare nu exista sigur.

Fiecare are sfera lui de influenta, preferintele, orgoliile si regulile sale sau ale grupului sau. Toate astea nu fac decat sa fragmenteze si sa incetineasca cresterea unei piete care are nevoie de unitate si de reguli comune.

Astept demult momentul in care se vor constientiza lucrurile de mai sus de catre toti. Momentul in care toti cei care fac business din blog vor realiza ca impreuna pot castiga mai mult, ca este necesara o forma de organizare, niste reguli comune si mai ales sa fie constienti ca in momentul in care au decis sa castige bani din blogging singura solutie pentru ca business-ul sa mearga este sa te orientezi catre client, sa-i oferi ce are nevoie sau va gasi acel ceva in alta parte.

Si Chinezule, ca sa iti spun si parerea mea la intrebarea ta (sper ca ai reusit sa citesti toate aberatiile mele pana la sfarsit), eu cred ca “noblesse oblige” iar tu fiind unul din exemplele pe care multi le urmeaza in ceea ce priveste bloggingul, trebuie sa faci pasul spre o agentie/regie.  Sau … pana mea… fa tu una!

Oricum, cred ca in online-ul nostru, in acest moment, ar fi doar doi oameni care au suficiente “oo”, suficiente relatii si suficient PR ca sa incerce sa atinga utopia despre care am aberat eu: Bobby sau tu

My two cents

Un NU raspicat si ferm care sa fie foarte clar perceput de persoana careia te adresezi.

Cat de greu este sa spui NU unui client care iti aduce bani dar nu atatia cat crezi tu ca valoreaza munca ta?

Esti in stare sa te evaluezi (pe tine si/sau munca ta) si sa refuzi sa cobori sub acea valoare pe care ai fixat-o?

Poti spune NU unui proiect bine platit, cu deadline scurt, pentru ca departamentul tau de dezvoltare este “plin” si ti-ar da peste cap tot ce ai in lucru?

Poti sa spui NU unui deadline prea scurt solicitat de un posibil client cu riscul de a pierde proiectul?

Poti refuza un proiect nou, cu un buget frumos, solicitat de clientul tau, recunoscand ca te depaseste? Ai puterea sa recomanzi pe altcineva calificat fara sa fii tentat sa zici “hai ca ma bag si vad eu cum ma descurc” ?

Cat de greu este sa spui NU?

Azi o voi povesti doar pe cea care m-a impresionat cel mai mult si care a fost asa cum spunea si Dan o adevarata lectie de marketing, de care m-as fi bucurat sa beneficieze si taximetristii nostri din Bucuresti.

S-a intamplat tot in Timisoara, cu ocazia BlogTrip-ului de acolo. In seara in care am ajuns, ne-am nimerit la fix pentru a face prezenta la party-ul de lansare smen.  Dupa o portie buna de distractie in garajpinkfreud, am chemat un taxi pentru a o conduce pe Alina la hotel, cu gandul sa ma intorc inapoi sa-mi termin berea.

Am condus-o pe Alina, am achitat cursa impreuna cu bacsisul de rigoare si am last taxiul liber. Intamplarea a facut ca la intoarcere desi taxiul nu ma asteptase in mod special, sa il regasesc in statia de taxi din fata hotelului. M-am urcat si am pornit inapoi spre club.

Pe drum, taximetristul, stiind ca nu sunt din oras, m-a intrebat daca am vazut una din catedralele pe care, din spusele lui, primaria le luminase foarte misto si care noaptea arata intr-un mare fel… “E la 5 minute de aici! Doar ocolim putin.”

Cu gandul ca vrea doar sa lungeasca un pic cursa, care de felul ei nu era cinestie ce, am muscat momeala si am facut acel ocol. Eeeee.. surprizele de-abia dupa aia au venit:

In afara de faptul ca ocolul a fost chiar de 5 minute (cam 2 lei in plus fata de  cursa initiala) si de faptul ca omul a si oprit un pic pe dreapta ca sa fac o poza, abia atunci cand am ajuns inapoi la club si am vrut sa platesc cursa m-a lovit!

” Nu, nu!  asta e din partea casei! Uitati o carte de vizita. Astept sa ma sunati daca doriti un tur de oras “

Cartile de vizita banuiesc ca erau facute de el, aveau sigla firmei, numele lui si numerele personale de mobil (fara numar de centrala). Stiu asta pentru ca am mai apelat la el pentru o cursa in ziua urmatoare [da! marketingul lui a functionat! ].

Mai comentam?

Azi nu a fost nevoie sa ma gandesc prea mult despre ce sa scriu. Azi vreau sa scriu despre oameni. Despre toti acei oameni faini pe care am avut norocul sa-i intalnesc sau cu care am interactionat, in ultimul an si jumatate .

Nu o sa ii enumar, pentru ca am cunoscut multi, foarte multi si ar fi nedrept ca din intamplare, sa omit pe cineva.

Vreau insa sa subliniez altceva. Atat la BlogTrip Timisoara cat si la BlogTrip Brasov, Bobby a pus o intrebare celor prezenti la workshop:

“Care este cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat datorita blogului?”

Eu as extinde si as intreba:

Care este cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat de cand esti activ in social media?

Pun pariu ca raspunsul ar fi acelasi pe care l-au dat 80% dintre cei intrebati de Bobby la workshop si anume “oamenii pe care i-am cunoscut”.

Am dreptate?

La mine, in mod sigur, EI sunt cel mai fain lucru pe care l-am castigat de cand sunt in online!

Am luat o decizie si mi-am lansat o provocare.  Si cum atunci cand imi propun ceva tintesc sus, vreau sa intru direct intre cei 2500 de oameni care scriu in medie 5 articole pe saptamana (a se observa inlocuirea intentionata a cuvantului blogger).  Daca tot sunt denumiti “heavy”, as putea fi si eu printre ei nu? Doar am sarit de 85 de kg acum cateva zile

Despre ce voi scrie? Nu stiu! Dar voi scrie. Chinezu spunea azi, in intelepciunea sa, ca nu poti fi blogger si sa-ti pui si intrebarea asta in acelasi timp.
Eu am avut mereu problema asta…  De aceea am inlocuit “bloggeri” cu “oameni”. Va voi anunta daca se dovedeste a fi mai usor pe masura ce scrii mai mult.

De ce fac asta? Pentru a ma disciplina in primul rand si apoi pentru a adauga o provocare langa toate celelalte pe care mi le-au lansat altii. Ma provoc eu pe mine!

De ce declar asta deschis si asa, sunand ca o lauda? V-ati prins nu? Ca sa nu mai pot da inapoi!

Acum imi mai ramane doar sa-mi fac curaj si sa apas butonul publica!

PS: La postul asta nu accept decat mesaje de  incurajare! Fazele de genul “lasa-ne frate”, “ba ma lasi” sau “whatever” le voi modera si vor deveni  ”lasa-ne frate si pe noi sa comentam la tine pe blog”, “ba ma lasi si pe mine sa-ti imprumut niste bani?” sau “whatever you want, just tell me!”

PPS: Am refacut si rubrica About. Vor fi si niste reguli de acum incolo, ca la orice blog care se respecta.

Perioada concursului 25 mai – 15 iunie (3 saptamani)

Tragerea la sorti va avea loc pe 20 iunie

Care este mecanismul? Pai regulamentul spune asa:

“Detinatorii de blog sau de website care intra pe site-ul goldenbox.ro, genereaza codul corespunzator unei casute de cautare si o publica in site-ul lui intr-un loc vizibil pe o perioada de minim 3 saptamani sunt inscrisi in concurs.

Casutele de cautare sunt personalizate conform imaginii a 5 bloggeri cunoscuti in mediul online. Participantii la concurs pot folosi spre publicare unul dintre codurile puse la dispozitie, corespunzatoare unui singur blogger….Echipa cu cei mai multi sustinatori va castiga competitia”

Vi se pare ceva in neregula? Mie da!

Ce se intampla cu persoanele care vor prelua codul si vor posta casuta de cautare in site-ul / blogul lor incepand cu data de 1 iunie?

Conform regulamentului inscrierea lor nu ar fi valida pentru ca pana la tragerea la sorti ar mai avea fix 3 saptamani fara o zi iar regulamentul spune “minim 3 saptamani“

In lumina asta, care dintre cei 5 bloggeri - Chinezu, eCostin, Cabral, Clickio sau Denisuca – este cel care a adunat cei mai multi adepti pana la data de 1 iunie?
Adica adepti cu inscrieri valide, conform regulamentului.

Eu as paria pe Chinezu. A avut un start foarte bun.

Voi ce credeti?

Bottom line:

Uneori, un concurs fain din punct de vedere al conceptului poate fi stricat de amatorismul unui jurist sau de ideea ca regulamentele pentru astfel de concursuri pot fi concepute de oricine.

Dar hai sa le luam pe rand:

Workshopul Blogtrip

Din pacate eu nu il pot compara decat cu cel din blogtrip Timisoara (doar la acela am mai participat) si facand comparatia, cel din Blogtrip Brasov mi s-a parut mult peste cel din Timisoara din punct de vedere al speakerilor si al interactivitatii.

Marea dezamagire (si aici nu vorbesc numai de mine) a fost numarul mic de persoane care au venit, desi anterior isi confirmasera prezenta in comentariile articolului scris de Bobby. Din punctul asta de vedere Timisoara a fost incomparabil peste Brasov dar cred ca este de inteles. Au cu cine.

Ce s-a discutat la workshop au scris si altii. asa ca nu va mai povestesc si eu.

Vreau sa remarc doar pasiunea lui Adi, pe care o transpira prin toti porii, atunci cand vorbeste despre Lecturi Urbane, sfaturile lui Tudor date blogerilor de a nu se vinde ieftin dar in acelasi timp de a constientiza ca in relatia cu o corporatie trebui inainte sa dai si apoi sa primesti, faptul ca pana la intrarea lui Dorin in 2 parale Radu a fost “one man show” (el dezvolta, el vindea, el tinea legatura cu afiliatii) – fapt care implica enorm de multa munca si nu in ultimul rand sfatul lui BTO de a te gandi in primul rand la ce poti oferi clientului pentru ca in spatele oricarei decizii stau niste calcule foarte pragmatice.

Cine a fost prezent a avut foarte multe din care sa invete.  Pt cei care nu au fost, pierderea a fost sigur de partea lor.

NationalTweetMeet

S-a desfasurat pe terasa unui pub destul de aproape de hotel asa ca, desi worksopul BlogTrip s-a prelungit cam cu o ora, am ajuns relativ repede.

Primul soc l-am avut in momentul in care am pasit sub umbrelele terasei. Daca afara in soare erau 40 de grade, sub umbrelele alea cred ca erau lejer 50. Asta m-a facut sa nu pot sta prea mult, dar in cele 30 -40 de minute pe care le-am petrecut pe terasa am avut placerea de a schimba cateva vorbe cu Chinezu si de a mai cunoaste inca 3 membri #DreamTeamRO –  Claudiu, Make si  Stefan. Dupa ce am mai discutat un pic despre diete de slabire si diete de ingrasare cu Alina si Stefy la cativa ni s-a facut foame si am fugit repede spre racoarea unui pub din Piata Sfatului.

Si aici pot sa remarc o lectie care poate fi invatata pentru viitoarele twitt sau blog meet-up, lectie care putea fi invatata din patania de la Timisoara. Ca si acolo, la plecare, ghinionistii care au ramas ultimii au trebuit sa acopere o diferenta de 4-500 de lei.

Zic si aici ce le-am spus la Timisoara si la Brasov tuturor cunoscutilor:

La evenimente/intalniri unde se pleaca pe rand sau unde numarul de oameni este destul de mare, platiti imediat ce va aduce comanda sau  direct la bar. Altfel, incurcaturile de genul asta sunt inevitabile. Chiar daca oamenii sunt corecti si lasa banii pentru consumatie, tot se gaseste un chelner sa umfle nota.

Oricum ar fi, felicitari pentru initiativa organizatorilor (Alex Dima, Dragoş Asaftei, Sorin Neagu si Alex Trofim) care au facut o treaba excelenta.

Nu mai stiu ce am mancat dar stiu ca oricum nu prea ar fi contat la foamea care imi era. Am avut insa ocazia sa port o discutie foarte interesanta cu Auras, Corina si BTO

Pe seara am stat la o terasa unde m-am intretinut aproape toata seara cu Ciupercutza. Dap! Ea a fost nefericita care s-a nimerit langa mine cand aveam chef de vorba. Cred ca si acum o mai doare capul.
Din cand in cand trageam cu coada ochiului la Christian care se uita la meci si se oftica de mama focului pentru ca isi pariase banii pe Anglia.

La karaoketwittmeet nu am mai fost. Nu imi pare rau de asta, chiar daca am inteles de la Oana ca a fost distractie. Nu de alta dar mai mult ca sigur plecam de la Brasov cu ochii invinetiti de diverse obiecte contondente care inevitabil ar fi fost aruncate spre mine daca deschideam gura sa-mi expun talentul artistic.

Drumul de intoarcere a fost superb. Am traversat transfagarasanul (breathless), am oprit la Balea unde Ileana si-a dovedit precizia in aruncarea cu bulgari lovindu-l pe Bobby drept in locul unde ii iese capul prin par, am vazut barajul Vidraru, toate astea pentru prima data.

Am fost tentat chiar sa sar cu coarda de pe Vidraru dar tentatia a disparut de 10 ori mai repede decat a venit atunci cand am aflat ca trebuia sa platesti 100 Euro pe saritura.

Una peste alta a fost una dintre cele mai tari iesiri. Am cunoscut oameni faini, asa cum numai in online poti intalni, am mai aflat cateva lucruri noi, am vazut locuri pe care nu le mai vazusem si ca bonus am scapat si de temperaturile exagerate din Bucuresti.

Au mai scris despre asta si altii dar deja nu prea mai am timp de scris, asa ca va trimit doar la Vali pentru fotografii workshop si nationaltweetmeet. Fotografii din blogtrip, de pe drum de fapt, gasiti la Sorin si voi urca si eu maine cateva(in afara de cele de mai jos pentru care ii multumesc mult lui Mihai.

UPDATE:

Cristi, nedorind sa strice o casa, mi-a trimis, intr-un comentariu, un link catre filmuletul cu dovada necesara. Din pacate nu il pot aproba pentru ca sare layoutul blogului in toate partile (clar tre’ sa schimb tema) dar il postez mai jos pentru a vedea si voi ce am vazut noi live in BlogTrip:

La mai bine de o luna de la Blog Trip Timisoara, Bobby organizeaza cu sprijinul partenerilor traditionali (Mercedes-Benz, Microsoft si Paralela 45), o noua editie Blog Trip, de data aceasta in Brasov.

Workshopul a inceput de aproape o ora si lista de  speakeri, desi nu este prea lunga, contine nume importante (Bogdan Theodor Olteanu, Dorin Boerescu, Tudor Galos si Adrian Ciubotaru).

Dar ce v-am spus mai sus sunt sigur ca stiti deja. Ce nu stiti insa (sau poate nu stiti toti inca) este de ce editia asta este speciala fata de toate celelalte.

Va spun eu de ce! Pentru ca s-ar parea ca este ultima editie blogtrip. Cel putin asa spunea ieri Bobby.

Un anunt oficial si motivatiile sunt sigur ca le va expune el daca va considera ca este cazul si la fel de sigur sunt ca in curand va porni alte proiecte, la fel sau poate chiar mai faine decat Blogtrip.

Dupa workshopul  blogtrip, ziua o vom continua la #nationalblogmeet, una dintre cele mai mari intalniri organizate anul acesta in offline si am auzit ieri seara si ceva zvonuri despre un #karaoketwittmeet.

Concluzia: Azi, toate drumurile duc la Brasov

Era sa uit: ieri pe drum am facut un mic ocol ca sa vedem Babele si Sfinxul. Am facut niste poze foarte tari si un filmulet dar cel mai probabil le voi pune online luni pentru ca mi-a mancat catelul cablul de date ( pe bune!)

Trezit de dimineata(prea de dimineata).Nu am auzit ceasul!!!! Panica !!! Echiparea ca la armata… alergare pe scari  (liftul nu merge)… alergare spre parcarea de la Plaza Mall – cam 10 minute… un GLK zarit de departe si cateva persoane langa…  ma opresc … inima imi bate prea tare … ajung la masina… am reusit!!

Nu cunosc prea multa lume – doar pe Alex… fac cunostinta cu restul… schimbam cateva vorbe… imi amintesc ca pe Vlad l-am cunoscut in erepublik; nu seamana cu “presedintele Iepurilah” : ))… Adrian Ciubotaru este exact asa cum mi l-am inchipuit: volubil, expansiv, complex… ajunge Bobby… sunt in masina… stau in fata langa Bobby… oprim la o farmacie – pastile pentru rau de masina; lui Dany i se face rau de obicei… plecam iar… vorbim mult… e multa voie buna… vorbim de inceputuri si de viitor… se spun glume… Bobby cand glumeste e foarte serios… se rade mult… ne oprim… mananc ceva si beau o cafea pe fuga… la plecare cineva confunda masina si vrea sa se urce intr-un nissan… se rande iar… plecam … oprim iar… coada de 6 persoane la toaleta benzinariei… o tigara… doua tigari… plecam… fac schimb de locuri cu Andra… merg tot in Viano dar acum merg cu spatele… stau langa Alina… mai vorbim un pic… Lavinia si Alex asculta muzica… Elena a atipit…Alex atipeste si el… Alina se uita pe geam… Rammstein in casti… luam un radar!!… tragem pe dreapta… cobor sa fumez… Bobby nu ma vede si porneste masina; rad si cred ca a fost o gluma dar nu era… plecam iar… o frana ma face sa ma cunosc mai bine cu Elena si Lavinia… pun centura… Bobby dicteaza emailuri si cand nu face asta vorbeste la telefon….ajungem la cazane… peisajul este superb… poze multe… este deja ora 14.30… mi-e foame foarte tare… ne oprim la un restaurant… firma luminoasa sub forma unui peste mare… vreau sa-i fac o poza… nu imi porneste telefonul si mi-e prea foame sa astept… masa pe terasa… comand felul 1, 2 si desert rasfoind nervos meniul – adi rade de mine… radem toti… mananc… mananc… mananc… plecam iar la drum… muzica-n casti… atipesc… ajungem la cetatea Drencova – sunt dezamagit pentru ca este inundata si nu o putem vedea decat de la o departare de 50-60 m… facem poze… ne urcam inapoi in masina… ma doare capul – sper sa-mi treaca daca atipesc la loc… dorm profund… ma trezesc cand opreste masina – zici ca am dormit cateva ore dar de fapt au fost numai 15 minute… suntem in satul Cacova si se pare ca sarbatoresc Sf.Gheorghe… miroase a mici, se canta muzica populara si se danseaza… ma scurg din masina ca sa ma dezmortesc… fac cateva poze… vreau sa iau un nurofen din geanta – deschid usa din spate si cad toate bagajele – Bobby ma ajuta sa le fixez la loc… iau nurofenul,imi reiau locul in Viano si incerc sa adorm la loc… mai avem doar 2 ore de drum – au trecut deja 12… nu dorm dar ma doare prea tare capul si se rupe filmul… ajungem in cluj timisoara si tragem pe dreapta – o asteptam pe nebuloasa; trebuie sa ne arate drumul pana la hotel… ma dau jos din masina – mi-a trecut capul si ma simt de parca incepe o noua zi; e doar 9 si jumatate seara… ma uit in stanga, in dreapta si sunt un pic dezamagit – asta-i timisoara? (mi se spune sa am rabdare)… ajungem la hotel… fac un dus  si ma schimb; in 15 minute sunt inapoi in lobby; plecam la lansarea smen… ajungem in garajpinkfreud… se aude: “au venit vikingiii baaaaa”… fac cunostinta cu tomata… apoi cu inca doua-trei fete dragute, un tip cu trabuc in mana imi da un shot de tequilla desi nu facusem cunostinta inca (era Raul – am facut cunostinta dupa)… mai iau un shot… imi fac curaj si ma prezint singur fiecaruia pe care il vad si nu il recunosc… dau mana cu Crivat… si cu Ovi… e aglomeratie, fum, muzica buna si lumea danseaza… schimb 2-3 vorbe cu Alina – ma imbie sa gust stroh cu suc de mere; nu-mi place; nu suport romul… ma abordeaza Alex si bem impreuna un shot pentru Smen… incep sa imi dau seama cum se procedeaza in Timisoara – intai se bea un shot impreuna si apoi te prezinti : ))…aflu de la Alex cand se simte un bucurestean duce (cand ii spune un banatean “duce-n p**a mea”) – rad si-i spun ca nu sunt bucurestean; pleca sa caute pe altcineva din bucuresti… mai beau un shot – al treilea.. ma ia ameteala(nu tin la bautura) si ma asez la masa langa Richie… facem cunostinta si schimbam 2-3 vorbe; si el lucreaza tot in turism… vad mancare si vreau si eu – ma ridic si imi comand… ma asez pe scaunul de la bar si iau o cola… lumea danseaza; ceva grecesc… in fata mea o tipa blonda vorbeste cu un tip; imi pare foarte cunoscuta… mai schimb o vorba-doua cu Vlad… imi iau o bere… inca o bere… fac cunostinta cu tipa blonda – imi dau seama de ce imi parea cunoscuta; e @eleny_eli… mananc… ma doare capul si ies afara la aer… Alina e zen, nedormita de 2 zile – iau un taxi si o duc la hotel; platesc si spun taxiului sa astepte – vreau sa ma intorc in club; o conduc pe Alina sus si ma intorc – taxiul plecase; nu mai stiam unde trebuie sa ma intorc asa ca o iau pe strazi de nebun; recunosc taxiul care ma adusese la 50 de m de hotel – ma urc in el si-i spun sa ma duca inapoi de unde m-a luat… ajung inapoi… schimb o vorba, doua cu Dan care nu intelege de ce m-am intors – ma vazuse plecand cu o tipa )… intru in club tocmai cand se spargea gasca asa ca ma intorc si eu cu ei la hotel… nu ajung in camera pentru ca Vlad si Adi mobilizau lumea sa mearga pana la McDonalds – merg cu ei; vine si Alex cu noi… ajungem prin locuri dubioase; stam la coada la mc donalds in spatele unui renault si a unui taxi (era mc drive)… aflu ce inseamna extratot – numai asa voi comanda de acum incolo… inapoi in hotel – fac un dus, ma intind in pat si imi aprind o tigara; dupa ce trag doua fumuri zaresc senzorul de fum al alarmei de incendiu – sting tigara si somn

ZIUA II

Pierd micul dejun… ma plimb prin oras in cautarea unui restaurant si sunt socat de lipsa claxoanelor intr-un trafic destul de aglomerat; descopar frumusetea Timisoarei… ma intorc la hotel si mananc pana la urma cu Vlad la un fastfood… incepe workshopul… imi place Dany – la 15 ani prezinta lectii de management al angajatilor si strecoara glume inspirate; o sa ajunga departe… imi place si ovi – e asa cum singur se caracterizeaza, un superb…  in pauza schimb cateva vorbe cu Alex si Nebuloasa; ma interesez de pretul chiriilor in Timisoara (da! asa de mult mi-a placut plimbarea de dimineata)…. ma prezint pentru a doua oara lui Andrei; ma simt prost cand imi spune ca am mai facut odata cunostinta in club; incerc sa o dreg cu o gluma dar dau mai tare cu bata in balta… se reia workshopul…. pasiunea cu care vorbeste Stefan ma face sa uit ca nu prea ma intereseaza designul… aflu cateva pluginuri utile de la Dan … it ends… ma duc in camera sa ma schimb – nu se mai merge in fratelli – se merge intr-un pub; pacat, aveam chef de club… un sofer de taxi genial (trebuie sa-l vezi ca sa ma crezi)ne duce in centru… vad Piata Unirii – e bestiala… facem poze… Adi o cara in spate pe Alina – le fac o poza… gasim Beer&Brick – e undeva la subsol; destul de fain dar presimt ca se va fuma in draci si nu o sa te mai vezi om cu om… mi-e foame… vreau sa comand de mancare dar dureaza 40 de minute.. plec dupa Adi si Dany care s-au dus sa caute o shaormerie… ii ajung si mananc si eu o shaorma si o felie de pizza… ma intorc la pub… deja e nebunie… am avut dreptate cu fumul… vorbesc cu Bobby, cu Vlad, cu Dany si cu Mihai despre problemele de care te lovesti in business in general; Mihai vrea sa intre pe piata aplicatiilor de mobil… beau un burn ca mi-e somn… ma bate gandul sa plec inapoi la hotel  dar cineva ma convinge sa raman… o tin pe cola toata seara – exceptie fac 50 de jack… o discutie faina cu Alina si Vlad despre portocale, lectii de pian, blogging si motivatii… vrem sa plecam; se face socoteala la cat s-a consumat- eu am scapat; am luat totul separat direct de la bar… salut persoanele cu care am socializat mai mult; confund pe cineva cu altcineva… iesim – aer curat!!!… ajungem in Piata Libertatii – e bestiala ! … glume cu portocale… alex si lavinia dispar…  lalele; multe; ciudat ca nu le fura nimeni noaptea … catedrala ortodoxa; impresionanta… hai sa gasim “catedrala aia luminata misto”; intrebam; inapoi in Piata Unirii; nu-i aici;  inapoi in Piata Libertatii … drum lung pana acolo … rup o ramura cu flori de liliac; imi place de mor cum miroase liliacul… gasim catedrala; a meritat o ora si jumatate de plimbare… facem poze… ne inghesuim 5 insi in taxi; 4 in spate si unul in fata; cel din fata se plange in gluma ca il dor genunchii … hotel… cheia Alinei este la Lavinia.; vine si ea in 10 minute… o asteptam pe Lavinia la mine in camera (eu, Vlad, Alina si Dany)… Dany deschide fereastra si pica programele de la TV… facem haz de asta… Lavinia s-a ratacit… Alina vorbeste cu receptionerul si ii descuie camera; pleaca toti in camerele lor… fac bagajul si ma bag la somn; e 3 si  maine la 8 e plecarea… somn fara vise

ZIUA III

trezit de dimineata… check-out… mic dejun; niste croissante delicioase cu ciocolata… plecam la drum… merg in GLK cu Vlad, Adi si Raluxa… peisaje superbe… oprim sa facem fotografii… baia de arama… frunzele joaca frumos in urma masinii conduse de Bobby… ajungem in Targul Jiu… poarta sarutului, aleea cu scaune si masa tacerii; frumoase dar nu sunt impresionat; ma asteptam, nu stiu de ce sa fie mai mari… mancam… ospatarita a pus ochii pe Bobby; mie imi arunca o coaja de paine in cafeaua din care luasem doar o gura; ii cer sa o scoata de pe nota de plata; negociaza – jumi’ juma’ … radem si plecam… vlad ia un shot de burn; in cap : ))… adi il razbuna si il uda pe Bobby prin geamul masinii… ajungem la Coloana Infinitului… aici sunt impresionat!… ma simt atat de mic cand sunt la baza ei si ma uit in sus… facem poze si Bobby mai face cateva plonjoane; se antreneaza pentru Fotbal Adevarat : ))… plecam… mergem direct acasa; nu mai avem timp de Pestera Muierii… in masina Raluxa editeaza pozele si isi salveaza muzica pe care a ascultat-o pana acum… intram pe autostrada…. oprim la un peco si il asteptam pe bobby; trebuie sa ne organizam in functie de unde coboram… sunt la bobby in masina; cu mine mai sunt Alina, Adi  si Andra… Alina si Adi se tachineaza; sigur se plac; se potrivesc impreuna… discutam despre lecturi urbane, tweetika, statul pe partea dreapta pe scarile rulante; ma simt bine si ma bucur ca am ajuns in blog trip… intram in bucuresti; trafic; claxoane; feels like home… oprim… imi iau la revedere si cobor… merg incet spre casa… maine inapoi la munca………..

Au mai scris despre asta: Bobby, Adi, Alex, Raluxa, Andreea, Nebuloasa, Ovi, Dany , Elena, Vlad si Alina (aici, aici si aici) si poate altii de care nu stiu eu.

Poze la Andra si Raluxa

]]> http://victorcaras.wordpress.com/2010/04/27/blog-trip-prin-ochii-mei/feed/ 16 admin